Viața pare din nou amară și nu știu ce să mă fac cu ea sau cum să o îndulcesc.
Am avut de când mă știu o înclinare spre depresie, o tendință de a suferi în loc să mă bucur și un pesimism mai bine dezvoltat decât partea optimistă. Crezusem totuși că m-am schimbat și că am devenit un om mai bun. Dar nu este așa...
Mult timp nu a mai fost atât de puternică dorința de a muri, dar acum ea reînvie.
Cred că sunt încă prea mică și prea slab pregătită pentru a mă confrunta cu atâtea probleme. Nu mai sunt fetița mamei, pe care toate problemele i le rezolvă adulții. Poate am încercat prea devreme să îmi rezolv singură greutățile și să le ascund alor mei, crezând că le pot face față, iar lucrul acesta m-a copleșit.
Nu sunt pregătită pentru tot. Nu pot să accept tot ce mi se întâmplă, dar nu pot nici să schimb. Ce mă fac?
Sunt prea mică pentru o lume atât de mare. Vreau să nu mai știu nimic, vreau doar să fiu liniștită sau să nu mai exist.
Știu că nu îți poți rezolva problemele ascunzându-te de ele. Dar cum să le fac față?
