Te-am visat, după mult timp în care te-ai ascuns de mine, iar eu te-am ascuns printre gânduri. Totuşi, pe cine încerc eu să mint? Oricât de mult timp ar trece, tu eşti mereu acolo, gata oricând să-mi faci inima să bată mai tare şi să mă faci să ies din monotonia aparent lipsită de tine.
Ne-am întâlnit, m-ai sărutat, te-am sărutat şi m-ai înnebunit când mi-ai spus "Mi-ai lipsit, copilaşule!"
Ce-mi pot dori mai mult decât transformarea în realitate a ceea ce am visat? Ce-mi pot dori mai mult decât pe tine? Eşti visul meu, transformat în realitate şi transfigurat apoi în coşmar. Eşti gândul meu permanent, iar eu sunt o continuă iertare a ta. Eu sunt în permanenţă îndrăgostită de tine şi mereu te vreau. Chiar crezi că cineva te mai iubeşte ca mine? Chiar crezi că o va mai face cineva aşa cum o fac eu? Crezi că vei mai face pe cineva să simtă ce am simţit şi simt eu? Crezi că va mai exista o alta, mereu disponibilă pentru tine, gata oricând să te ierte, să te iubească, să facă orice pentru tine, doar dacă tu îi ceri?
Nu, îţi spun eu că nu va mai exista şi chiar dacă nu sunt persoana pe care o vrei, sunt cea care te va iubi mereu mai mult decât orice fată pe care tu o vei iubi, cea care te va vrea mereu.
Eşti în gândul meu, eşti în inima mea, îmi curgi prin vene, te simt când respir, te simt în nodul din gât şi în lacrima ce-mi curge uneori pe obraz, te simt în mine şi în fiecare melodie tristă sau de dragoste pe care o ascult. Te simt când mă doare şi te simt când zâmbesc. Aş vrea să simţi şi tu...
Când am spus că sunt a ta, nu am glumit. Mereu voi fi a ta, chiar dacă tu nu ai fost niciodată al meu. :)
