Stau în Berceni de câteva luni. Ca și cum nu ar fi fost de ajuns că nu îmi place cartierul (din unele motive personale), din ce în ce mai des se întâmplă lucruri care mă fac să mă mut cât mai repede. De exemplu, astăzi am fost pe punctul de a fi jefuită în tramvai. Cu toții știm că hoții există, dar eu nu îi întâlnisem până acum în plină zi, îi mijloacele de transport în comun. De fapt, nu îi întâlnisem niciodată. Nu mi-a fost furat nimic de valoare până acum și, norocoasă și perspicace cum sunt, azi au rămas toate lucrurile mele acolo unde le-am pus.
Doi tipi mai dubioși (dar cum este atâta lume dubioasă în Berceni, no offence, nici nu te mai miri) s-au urcat în tramvai prin față, pe unde în mod normal se coboară (dar, din nou, câți nu fac asta?!), stăteau pe trepte și după o stație de mers, unul urcă treptele și se așază lângă mine. Era aglomerat tramvaiul și de aceea nu mi s-a părut din cale afară de dubios că se împinge în mine (mi s-a părut scârbos, într-adevăr și am încercat să mă îndepărtez un pic, dar eram lipită de perete, deci unde să mă duc?). Plus că, vrând să facă și el o disimulare, tot întreba un tip mai din spatele meu dacă vrea să coboare, gen să îi facă loc, deși omul a zis clar că nu coboară... Dar continua să se lipească de mâna mea.
Aș fi acceptat mai degrabă ideea că este libidinos, decât că este hoț. După câteva secunde (cred), m-am uitat la mutra lui, lucru pe care nu îl fac prea des... adică nu am eye contact cu toți libidinoșii dubioși din tramvai, și am observat că îmi căuta în geantă. Am pus mâna și imediat după, pentru că eram în stație, a coborât. Norocul lui... dar și al meu, pentru că nu furase nimic. Telefonul era în altă parte și banii erau în portofel, portofelul mare, greu de scos... dar dacă îl mai lăsam un pic, sigur căuta el mai bine.
Mi-e scârbă de voi, jegurilor! Sper să nu găsești nimic azi, cum n-ai găsit nici la mine, poate așa te reprofilezi și tu și muncești, nu mai furi munca oamenilor.
