Oameni. Oamenii sunt de cãcat. Oamenii te lasă baltă când deja ești la pământ și, de cele mai multe ori, nu au nicio părere de rău. Te rănesc zâmbind.
Am crezut că am prieteni și văd acum cât de tare m-am înșelat. Și-au văzut propriul interes și asta a cântărit mai mult decât prietenia noastră, prietenie fumatã și ajunsă la filtru.
TU (nu vreau să precizez numele ei), Asta este. Sunt genul de persoană care poartă ură. M-ai rănit și dezamăgit iar și iar. Și am încercat să uit, dar nu pot. Sunt rea, da. Poți să spui asta ca să te scuzi și să mă acuzi, dar nu ai scuză pentru cum te porți cu mine și cum mă îndepărtezi din viața ta. Ai fost importantă, dar acum ai devenit aproape nulă...
Bine că ești tu ok și te simți bine cu prietenii tăi. Fii fericită că ei nu te tratează cum mă tratezi tu. Deși meriți. Și o să vezi că o să simți pe pielea ta la un moment dat aceeași răceală pe care o afișezi acum. O să vezi cum este și o să îți pară rău. Dar nu are cum să mai fie la fel, din moment ce m-ai îndepărtat.
Nu regret că am crezut în tine, regret că acum nu mai am în cine să cred...
"Ești doar o pată îmbâcsitã în cuvântul PRIETENIE."
